La cafeneaua lumii
Bine ati venit !!!
|
Nou pe simpatie:
Kalifa pe Simpatie
 | Femeie
24 ani
Ialomita
cauta Barbat
24 - 65 ani |
|
|
La cafeneaua lumiiReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #1 |
ramsesAdministrator
Postari: 57
|
|
Deplasarea de paradigmă este declanşată de acumularea observaţiilor care nu se potrivesc teoriilor acceptate la un moment dat şi care nu pot fi făcute să se potrivească printr-o simplă extensie a acestor teorii.
O nouă paradigmă trebuie să respecte următoarele cerinţe:
- o teorie care se bazează pe ea trebuie să ofere oamenilor de ştiinţă explicaţii la toate descoperirile acoperite de vechea teorie (paradigmă)
- trebuie să explice observaţiile de tip anomalie
- trebuie să integreze toate aspectele relevante într-un concept mai puternic, mai cuprinzător şi totodată mai simplu.
O astfel de deplasare de paradigmă a avut loc atunci când Einstein a încetat să se uite la soluţii pentru comportamentul de tip puzzle al luminii în cadrul de lucru al fizicii newtoniene şi a creat în loc un concept al realităţii fizice: teoria relativităţii.
Einstein spunea că nu poţi rezolva o problemă cu acelaşi tip de logică care i-a dat naştere. Acum în prima decadă a secolului XXI o grămadă de puzzle-uri şi anomalii (observaţii care nu au deja o explicaţie şi nu se potrivesc cu predicţiile unei teorii) s-au acumulat şi continuă să se acumuleze din nou în multe discipline. Ştiinţa este în pragul unei noi deplasări de paradigmă, foarte posibil, la fel de fundamentală ca revoluţia care a deplasat viziunea ştiinţei, viziune de tip mecanicist asupra lumii cum a fost cea a lui Newton, la universul relativist al lui Einstein.
Revoluţiile ştiinţifice pot fi rapide (teoria lui Einstein) sau mai puţin rapide precum deplasarea de la teoria darvinistă la concepţia post-darvinistă sistemică din biologie.
ÃŽnainte ca aceste revoluţii să fie consolidate, ştiinţele afectate de către acestea trec printr-o perioadă de turbulenţă. Oamenii de ştiinţă din mainstream îşi apără teoriile stabilite, pe când cei curajoşi, avangardişti explorează alternative. Ultimii vin de obicei cu idei noi, radicale care privesc acelaşi fenomen la fel ca cei din mainstream dar văd fenomenul în mod diferit.
Iniţial asemeni unor fabule, oamenii de ştiinţă curajoşi investighează anomaliile care apar din observaţiile experimentale şi avansează ipoteze. Dacă anomaliile persistă în ciuda efortului mainstream-ului şi dacă una sau mai multe fabule avansate de cei ,,de pe val†conferă o explicaţie mai simplă şi mai logică, atunci o masă critică de oameni de ştiinţă din mainstream (de obicei cei tineri) încetează să rămână în veche paradigmă.
Astfel avem o deplasare de paradigmă, un concept care a fost până atunci o fabulă este recunoscut drept o teorie validă.
Există nenumărate exemple de fabule care au dat greş şi de fabule care au reuşit să devină valide în lumea ştiinţei.
Exemple de fabule confirmate (aici intră şi teoriile ştiinţifice în prezent valide chiar dacă ele nu sunt etern valide):
- conceptul lui Darwin care spune că toate speciile vii descind din strămoşi comuni
- ipoteza lui Alan Guth şi Andrei Linde care spune că universul îşi are originea într-o inflaţie superrapidă urmând naşterii universului printr-o explozie (Big Bang).
Exemple de fabule care au eşuat (acestea sunt cele care se dovedesc a nu fi o explicaţie exactă sau cea mai bună a unui fenomen):
- noţiunea lui Hans Driesch care spune despre evoluţia vieţii că urmează un plan prestabilit într-un proces numit entelehie
- ipoteza lui Einstein asupra faptului că o forţă fizică adiţională, numită constanta cosmologică ţine universului astfel încât acesta să nu colapseze din cauza propriei atracţii gravitaţionale.
Observaţie:
Interesant este faptul că aceste teorii sunt azi din nou chestionate şi s-ar putea ca teoria inflaţiei a lui Guth să fie înlocuită cu un concept mult mai cuprinzător cu o putere foarte mare de predicţie, care arată o ciclicitate a universurilor. Iar în ceea ce priveşte constanta cosmologică a lui Einstein, s-ar putea ca aceasta să nu fie în ultimă instanţă greşită!
1. Newton: mecanism de ceasornic
2. Darwin: supravieţuirea celui mai apt
3. Freud: subconştient, centrare pe eu
4. Einstein: relativitatea spaţiului-timp
5. ÃŽntreg interconectat, cu coerenţă extrem de fin reglată
|
|
| |
|
